Discuţie cu critici de teatru despre „A şaptea treaptă”

Cu câţiva ani în urmă, filiala maghiară a asociaţiei internaţionale a criticilor de teatru a lansat o serie de discuţii care, de regulă, au loc după spectacolele de teatru, cu participarea criticilor, artiştilor şi a publicului.

În 5 februarie, în foaierul Teatrului Arcadia, a avut loc o „Oră Critică”, după spectacolul „A şaptea treptă”. Criticii au fost reprezentaţi de Anikó Varga, Ildikó Ungvári Zrínyi şi Andrea Zsigmond, iar artiştii, de dramaturgul Zsolt Benedek (în timp ce „masa critică” a fost, desigur, publicul). Scopul discuţiei – pe lângă acela de a primi informaţii despre poveştile, experienţele şi procesele din care s-a născut spectacolul – este de a da ocazia atât artiştilor, cât şi criticilor şi membrilor publicului pentru schimb de idei, să-şi exprime opiniile pozitive sau negative în mod liber, respectiv să poartă un dialog prietenos şi egal.
Am aflat, printre altele, că lumea lui Hrabal este importantă pentru Oradea, şi s-a ales acest spectacol tocmai pentru că acest tip de teatru a lipsit din oferta de până acum, iar interactivitatea care îl caracterizează aduce o noutate interesantă publicului. S-a pus întrebarea că de fapt, la câtă activitate din partea spectatorilor sunt pregătiţi actorii, ţinând cont de faptul că stilul spectacolului este fără precedent pe plan local. Pe baza experienţelor de până acum, se poate spune că fiecare reprezentaţie are un alt efect, dat, pe de-o parte, de subiectivitatea spectatorilor, iar pe de altă parte – fiind vorba de o semi-improvizaţie –, de reacţia actorilor. S-a pus problema scenografiei şi a costumelor: abele sunt elemente suplimentare pentru actor, în sensul fizic, corporal, cât şi pentru scenele propriu-zise. Este foarte interesant să vezi actorul, dar şi omul din spatele costumului. Dialogurile semi-improvizate reprezintă o provocare în acest sens.