Cântecul muritorilor

Fragmente despre destin în tragediile lui Euripide

Traducator:

 

„Nu există suferință, nu există nenorocire trimisă de zei, nu există rușine pe care firea omenească să nu fie în stare să o îndure.” — spune Euripide la începutul lui Oreste. 

Ce rămâne din om atunci când nici învingătorii nu mai sunt învingători? Când trecutul apasă ca o povară asupra generațiilor care vin? Când zeii tac, vechile certitudini se clatină, iar în locul eroilor stau oameni fragili?

Piesele lui Euripide s-au născut într-o epocă în care o ordine a lumii considerată până atunci sigură începea deja să se destrame. Ele nu vorbesc despre glorie, ci despre prețul acesteia, pe care supraviețuitorii și generațiile următoare sunt nevoite să îl plătească. Despre imposibilitatea întoarcerii acasă. Despre vina moștenită. Despre pierderea încrederii.

Oreste va fi inima acestui spectacol. În jurul lui se adună destine care vin din lumile Troienelor, Hecubei, Ifigeniei și ale altor tragedii ale lui Euripide. Ele nu spun o singură poveste, ci fragmente de vieți omenești care se împletesc unele cu altele: ale mamelor, ale copiilor, ale celor întorși acasă, ale celor exilați.

Cântecul muritorilor este un spectacol care pune întrebări într-o epocă în care trăim din nou experiența cât de ușor ne poate fugi de sub picioare tot ceea ce credeam că este sigur. Când încrederea — în ceilalți, în comunitate, în viitor — devine fragilă. De ce ne putem oare agăța noi, muritorii?

Distributia:

Premiera: 0000.00.00