Gândurile regizoarei Dorka Porogi

„Se spune că teatrul care se concentrează pe text şi pe actor are o tradiţie mai mare în Ungaria, iar aici, în Transilvania, atracţia teatrului vizual, cu un caracter vizionar, este foarte mare, acest lucru fiind, desigur, şi datorită influenţei teatrului românesc. Cert este că avem foarte multe de învăţat unul de la celălalt, sau merită cel puţin să fim deschişi faţă de celălalt. Din acest punct de vedere, „Carantină în Grand Hotel” este un spectacol ce se bazează pe text, în sensul că textul este elementul care dictează spectacolul. Dar în acest caz, tocmai asta este scopul. Asta înseamnă, pe de o parte, că acolo unde Rejtő – sau Hamvai, care a adaptat romanul la scenă – a scris pijama sau cameră de hotel, noi nu putem spune că mai bine folosim o blană de astrahan sau un cabinet medical, pentru că a tot castelul din cărţi al romanului poliţist s-ar prăbuşi. Poate rezultatul va fi unul interesant, dar nu va mai avea nici o legătură cu umorul lui Rejtő.”

„Mă bucur că am avut ocazia să lucrez cu scenografa Anna Kupás şi coregraful Attila Bordás, pentru că şi ei au pornit de la culorile, caracterul feeric, umorul extraordinar şi tendinţa spre parodiile de stil a lui Rejtő atunci când au creat viziunea scenică şi mişcările pentru spectacol. Cu toate acestea, nu putem vorbi despre un spectacol propriu-zis de Rejtő – textul a fost scris de Kornél Hamvai, muzica a fost compusă de Bence Darvas, iar versurile cântecelor au fost scrise de Dániel Varró.”

„Distribuţia spectacolului de bazează pe 16 actori din trupă, care m-au întâmpinat cu o deschidere şi o dorinţă nemaipomenită pentru a lucra şi a juca. Lor li se alătură personajele colective, interpretate în mare parte de elevi şi studenţi. Este o experienţă fantastică să lucrez cu ei, îmi face plăcere să văd cât de minunaţi, cât de curajoşi sunt, lucru care este, cu siguranţă, efectul programelor educaţionale, dar şi a vieţii teatrale din Oradea. Şi să nu uităm nici orchestra minunată, dirijată de Anikó Brugós."