Petőfi la petrecerea de vară

Petőfi la petrecerea de vară
scris de Jézsó Melissza
Ab ovo

Dimineața a început cu vizionarea spectacolului de teatru educațional Ab ovo, susținut de Teatrul Tamási Áron din Sfântu Gheorghe, desfășurat la Liceul Teoretic Ady Endre. Pe lângă Berni, în spectacol au mai jucat doi actori: Gellért Pignitzky în rolul lui Petőfi Sándor și Zsolt Fekete, care l-a interpretat pe tatăl poetului, dar și un croitor aflat într-o strânsă prietenie cu acesta.

Atelierul tratează teme precum conflictele dintre tată și fiu, alegerea unei cariere și presiunile parentale aferente, nevoia de conformare și lupta copilului împotriva acesteia, toate văzute din perspectiva copilului.

Berni introduce activitatea, vorbește puțin despre participare și ne oferă câteva detalii despre poveste și despre personajul principal. Activitatea se bazează pe lucrul în grupuri mici și pe scenete jucate de actori. De exemplu, într-un exercițiu, participanții trebuie să extragă trăsături ale personajului principal dintr-un text, analizând diferite vârste ale acestuia; să adune argumente despre motivele pentru care Sándor ar trebui să devină poet sau, dimpotrivă, să continue afacerea tatălui său devenind măcelar. Un alt exercițiu constă în scrierea, în perechi, a unei poezii despre Petőfi peste cinci ani – ce face, ce știm despre el? Acesta a fost jocul final, în urma căruia versurile de câte două rânduri scrise de participanți s-au unit într-un mare poem liber. Există și sarcini colective, precum găsirea unor modalități prin care tatăl să fie convins să-și accepte fiul așa cum este – ca poet. Soluțiile propuse includ versuri și vin, dar în mare parte, din cauza specificului exercițiilor, elevii mai degrabă formulează idei decât să ia decizii. Se joacă și scenete. Am văzut o scenă între Petőfi și croitor, în care acesta din urmă preia rolul de tată surogat în viața poetului. Și o altă scenă, între tată și fiu, în care împăcarea este în prim-plan.

Pe lângă poezii, actorii folosesc și instrumentul cajón, improvizează pe ritmuri de rap, iar zgomotul devine atât de puternic încât e nevoie de multă concentrare pentru a putea înțelege ce spun. Într-un moment apare și un costum de găină, purtat de Petőfi – da, da, Găina mamei mele și altele asemenea… dar nimic nu este luat în derâdere, este doar o referință simbolică, la fel ca și titlul: Ab ovo („de la început”).

Structura activității concepută de Berni este foarte bine pusă la punct. Știe cum să se apropie de copii, este minunat cum se deschide spre ei: cu umor, cu o atenție remarcabilă – nu separă oamenii care stau cu mâinile împreunate, vorbește clar, rezumă ideile. Totuși, a fost dimineață. Poate și de aceea, tinerii s-au conectat cu greu la desfășurarea evenimentelor – de multe ori au participat aceiași elevi, poate pentru că erau mai curajoși? Mai bine cooptați? Sau doar pentru că erau treji? Cine știe… e foarte posibil.

Comentariile și sugestiile exprimate în cadrul discuției profesionale de după spectacol au fost extrem de constructive. De exemplu, s-a sugerat să fie ales un focus mai clar – fie relația tată-fiu, fie tema literară – și unul dintre ele să fie tratat cu mai multă profunzime; să fie valorificați mai mult actorii, în mai multe forme; să fie introdusă o miză mai puternică, o încărcătură emoțională mai mare, care să atragă instant publicul și să-i facă să lupte pentru ceva, nu doar să execute sarcini. Astfel, și implicarea acestora ar deveni mai ușoară.