Pruna umflată

Pruna umflată
scris de: Jézsó Melissza

Nimic. Nimicul nu are sens. Până și nimicul e lipsit de sens.

Aceasta e grămada lucrurilor importante:
Un vârf de deget, o peliculă subțire, părul ei.
Ce mai contează totul? Ce valoare mai are, dacă nu mai e?

Un pantof roșu atârnat de o creangă. Un țânțar ciudat, din profil.
O femeie vorbește în umbră. Pruna umflată plesnește.
Nimicul nu are sens, dar măcar a făcut un zgomot sec…

Pierre Anton, într-o zi, declară că viața nu are niciun rost și părăsește sala de clasă. Se urcă într-un prun și, de acolo, își proclamă convingerile și aruncă prune în trecători. Colegii lui, tulburați de posibilitatea că ar putea avea dreptate, vor să-i demonstreze contrariul. Încep să strângă Grămada Lucrurilor Cu Adevărat Importante. La început, pun acolo doar un ceas, un colier, fotografii vechi.

Însă, pe măsură ce adolescenții se lasă antrenați tot mai adânc în această căutare, în această dovadă disperată că viața are un sens, încep să ceară unii de la alții lucruri din ce în ce mai grele. Și dau. Și dau. Fără oprire.

Degeaba. Grămada înghite tot ce era odată esențial.

Și după aceea, ce mai rămâne?

Această temă dificilă, care aproape cere o continuare în reflecție, a fost urmată de un atelier de aproape două ore, axat pe autocunoaștere și dinamici ale puterii.

---