Premieră pe 25 septembrie pe scena Transilvani

Cele două capodopere au un element comun esențial: personajele sunt blocate într-un coridor imaginar, într-un tunel din care nu reușesc să găsească ieșirea. Aflate la limita disperării, ele încearcă să trăiască – sau mai degrabă să supraviețuiască. Noi, spectatorii, vedem clar ce ar trebui să schimbe fiecare pentru a merge mai departe. Așa se întâmplă și în viața de zi cu zi: problemele celorlalți le vedem limpede și credem că știm soluțiile. Din exterior, totul pare mai simplu. Dar cum stăm cu propria noastră căutare a fericirii? Observăm la timp ieșirea când suntem în impas? Recunoaștem mâna întinsă spre noi?

Spectacolul caută răspunsuri la aceste întrebări, pornind de la convingerea că fericirea nu se află în lucrurile mari, ci în gesturi mărunte, priviri și atingeri – trebuie doar să le vedem, pentru că ele sunt acolo.

Un fragment din interviul realizat cu regizorul Csaba Györfi poate fi citit mai jos; versiunea integrală va fi disponibilă în curând în caietul-program online:

„Pentru mine, acest limbaj este mai mult decât limbajul unui spectacol de dans, deoarece nu caută plăcerea estetică și nu încearcă să impresioneze prin frumusețea sau forța dansului, ci cere un joc mult mai complex, centrat pe corp și suflet, care îl provoacă pe actor-dansator. Fără text, el povestește, transmite emoții și invită la acțiune. În același timp, încearcă să influențeze atât rațiunea, cât și emoția.”

Interviu cu Csaba Györfi, realizat de Zsuzsanna István.