Arhiva de știri / Trupa Szigligeti 2025.06.07
Voi ați scris: Minutul zero 2.
Autor: Szőke Emese, anul I, specializarea Multilingvism și multiculturalitate, Universitatea Creștină Partium
Spectacolul Minutul zero – prezentat pe 6 iunie – explorează tocmai aceste întrebări. Personajele principale povestesc, prin propriile experiențe, ce a însemnat pentru ele acel moment decisiv, cum a apărut în viața lor și ce impact a avut asupra lor.
Povestea are loc la începutul secolului al XX-lea, în zorii unei noi epoci. Pătrundem în viața unui cuplu care locuiește și lucrează pe o șalupă. Și-au pierdut copilul – un eveniment care le-a schimbat întreaga existență. Cei doi, care odinioară se iubeau profund, s-au îndepărtat unul de celălalt și nu mai știu dacă se mai pot regăsi vreodată. Pe parcursul poveștii apar și alte personaje – unii îi sprijină, alții le stau în cale în drumul lor spre a găsi răspunsuri la cele mai importante întrebări.
Spectacolul este presărat cu monologuri, care le oferă spectatorilor ocazia de a pătrunde în profunzimea trăirilor, trecutului și dilemelor fiecărui personaj. Aceste confesiuni personale luminează treptat comportamentele și luptele interioare ale fiecăruia.
Pentru mine, una dintre cele mai emoționante scene a fost cea în care tanti Pötyi a povestit cum a ajuns în stradă și cum este să trăiești ca om fără adăpost. A spus că într-o noapte geroasă, cineva a acoperit-o cu o pătură – și că acel gest a fost una dintre cele mai frumoase zile din viața ei. Pentru că, deși a îndurat multe pe stradă, niciodată nu s-a putut obișnui cu faptul că oamenii nu o ating. Dar în acea noapte cineva a învelit-o – și asta i-a schimbat viața.
Deși personajul tanti Pötyi era adesea partea comică a piesei, în acel moment a împărtășit un adevăr profund, real și dureros, care i-a făcut pe toți spectatorii să reflecteze asupra propriei atitudini.
Jocul actorilor a fost captivant, interpretările credibile și pline de emoție. Publicul a trecut de la râs la lacrimi – spectacolul a fost o adevărată montagnardă emoțională. În ansamblu, am avut parte de o producție de înaltă calitate, care s-a încheiat cu aplauze prelungite în picioare – o recunoaștere meritată a ceea ce am văzut și trăit pe scenă.
