Arhiva de știri / Trupa Szigligeti 2018.06.04
S-a încheiat Microstagiunea din 2018
Microstagiunea Teatrului Szigligeti s-a încheiat cu spectacolul „Cercul de cretă caucazian”, invitat la festivalul naţional din Pécs. În cele şase zile ale seriei de evenimente ce a avut loc între 29 mai şi 3 iunie, publicul a avut ocazia să urmărească 11 spectacole ale celor trei trupe din cadrul teatrului nostru. După spectacolul de închidere, a avut loc gala de decernare a premiilor stagiunii.
Seria premiilor a fost deschisă de Premiul Varga Vilmos, fondat de Teatrul „Kiss Stúdió”, în memoria regretatului actor orădean, Varga Vilmos. Premiul a fost acordat de văduva marelui artist, Kiss Törék Ildikó, şi fiul acestuia, Varga Zsombor, actriţei Trupei Szigligeti, Tasnádi-Sáhy Noémi.
Pe baza voturilor membrilor trupei, cel mai bun actor sub 35 de ani din această stagiune, distins cu premiul Földes Kati, a fost Sebestyén Hunort.
Teatrul Szigligeti a dăruit un abonament pe viaţă spectatorului fidel Jakab Ibolya, de zeci de ani abonata teatrului.
Cu ocazia pensionării, conducerea teatrului i-a felicitat pe costumiera Lőrincz Matild şi peruchiera Szabó Ilonka. Pentru munca depusă pe tot parcursul anului, angajaţii atelierului, Tóth Krisztina, Szűcs Emília, Kiss Ernő, Szűcs László, Szabó Ioan şi Tóth Sándor, au fost distinşi cu câte un premiu.
Premiul „Kulissza” a fost fondat pentru a recunoaşte munca angajaţilor care contribuie în mod constant la succesul spectacolelor noastre din spatele culiselor. Bazat pe voturile exprimate de angajaţii instituţiei şi decizia directorilor artistici, premiul i-a fost acordat secretarului artistic Fekete Enikő şi maestrului sunetist Zsurka József.
Grupul Voluntarilor Szigligeti i-a acordat câte un premiu actorului Sebestyén Hunor, dansatoarei Tőkés Imola şi actorului mânuitor de păpuşi Hanyecz-Debelka Róbert.
Bazat pe voturile cititorilor cotidianului „Bihari Napló”, dar şi pe cele pe care spectatorii noştri le-au exprimat ori pe siteul nostru, ori pe buletinele de vot în timpul Microstagiunii, câştigătorul Premiului Publicului din această stagiune a fost Szotyori József.
Conform tradiţiilor, spectacolele Microstagiunii au fost urmărite de un juriu profesionist. Membrii juriului au fost următorii: criticul de teatru Turbuly Lilla, criticul de teatru Varga Anikó, redactorul-şef al revistei „Játéktér”, criticul de teatru Mircea Morariu, coregraful, regizorul şi dramaturgul de dans Szalay Tamás, respectiv regizorul de teatru Tarnóczi Jakab. Conform deciziei juriului, Premiile de Calitate din acest an i-au revenit următorilor:
Cel mai bun dansator: Tőkés Imola
Cel mai bun actor mânuitor de păpuşi: Vári Vivien
Cel mai bun actor într-un rol secundar: Dimény Levente
Cea mai bună actriţă într-un rol secundar: Fábián Enikő
Cea mai bună actriţă într-un rol principal: Tasnádi-Sáhy Noémi
Cel mai bun actor într-un rol principal: Hunyadi István şi Sebestyén Hunor.
În acest an, Premiul pentru Întreaga Carieră i-a fost acordat istoricului de teatru Nagy Béla, fostul secretar literar al Trupei Szigligeti. În laudatio, actorul Hajdu Géza a spus: „Astăzi nu mai sunt oameni ca Nagy Béla la teatre, având cunoştinţe diverse şi un simţ rafinat pentru artă. Putem fi mândri de faptul că ne-a servit şi a avut grijă de munca noastră timp de aproape 20 de ani”.
La finalul galei directorul general Czvikker Katalin şi directorul artistic al Trupei Szigligeti, Novák Eszter, i-au înmânat o plachetă şi un album de fotografii directorului artistic al Ansablului Nagyvárad, Dimény Levente, care se retrage curând din acest post.
În discursul său, Novák Eszter a declarat următoarele: „Şase ani înseamnă mult timp, suficient pentru a ne dărui câteva momente memorabile, pentru ca munca depusă să înceapă să dea roade, pentru ca semnele desenate în nisip să nu dispară dintr-o clipă în alta. Şase ani înseamnă însă foarte puţin timp pentru a construi un public, pentru a ne găsi vocea proprie, sau pentru ca esenţa gândurilor să prindă rădăcini. Chiar şi un vânt slab poate mişca nisipul. Eu urez Ansablului Nagyvárad, dar şi publicului Teatrului Szigligeti, să vadă încă multe spectacole de teatru-dans similare celor pe care Dimény Levente şi partenerii lui au lăsat în urmă.”
