„Râsul este mereu continuarea plânsului”

„Am impresia că este ceva în acest text care se potriveşte foarte bine cu acest oraş, cu viaţa din judeţul Bihor, dar şi cu această trupă care are în componenţă mulţi membri tineri şi energici. Împreună cu Eszter Novák, am încercat să găsim un material în care toţi vor avea un rol, dar şi nouă ne place foarte mult. Tersánszky este foarte simpatic, fiecare frază poate părea cunoscută.

Când am început să ne uităm mai bine la text, ne-am dat seama că acţiunea este cât se poate de actuală. De desfăşoară într-o lume, decenii în urmă, în care oamenii nu ştiau unde aparţin, nu ştiau cum să se descurce într-o situaţie neobişnuită, toată perioada a fost caracterizată de un fel de tensiune. Exact ca şi acum, când se pun întrebări legate de apartenenţa la o naţiune sau alta, la o limbă sau alta, şi despre modul în care putem să rămânem oameni atunci când puterea este coruptă. Tersánszky iubeşte aceşti oameni simpli care se dezorientează pentru că nu înţeleg de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă în lume.

Va fi un spectacol vesel – în timp ce va fi şi trist. Se ştie că râsul este mereu continuarea plânsului, deci sperăm ca spectacolul să-i şi pună un pic pe gânduri pe membrii publicului.

György Selmeczi, compozitorul spectacolului, dramaturgul Péter Kárpáti şi Eszter Novák, directoarea artistică a Trupei Szigligeti, care a lucrat şi ea ca dramaturgă la realizare, nu sunt necunoscuţi orădenilor. Am luat ca bază acele câteva sute de pagini din scrierile lui Tersánszky despre Kakuk Marci, şi am folosit fragmente din ele. Va fi o adaptare nouă în sensul că nu va avea legătură cu filmul din 1973. Textul lui Tersánszky se ocupă intens cu relaţiile dintre oameni şi schimbarea caracterului unor personaje. Romanul prezintă o perioadă foarte îndelungată, cu foarte multe evenimente, noi mai mult am ales nişte scene pe care le-am legat împreună.

Mesajul spectacolului ar putea fi că trebuie să încercăm să rămânem oneşti şi corecţi în orice condiţii, acesta este singurul drum posibil. În spectacol, personajele pornesc de undeva, iar la sfârşit ajung înapoi tot acolo, dar cu nişte învăţături. Asta nu înseamnă că vor face vreo descoperire imensă, ci subliniază faptul că trebuie să fim corecţi şi cinstiţi pentru a avea o viaţă bună.”