Tragedia omului

scris de: Simon Júlia

Spectacolul de deschidere al celei de-a 13-a ediții a Festivalului PoiMâine ne-a oferit, luni dimineață, o oră alternativă și interactivă de literatură în sala de clasă a Liceului Teoretic Eminescu din Oradea.

Creatorii Teatrului Figura Stúdió din Gheorgheni au reușit să comprime în doar 35 de minute cea mai importantă dramă a umanității din literatura maghiară, pentru care Imre Madách a avut nevoie de peste patru mii de versuri, iar Marcell Jankovics de aproape trei ore de filmare. În schimb, noi am primit o jumătate de oră extrem de intensă.

Cei trei actori în tricouri colorate – Szilágyi Míra, Kolozsi Borsos Gábor și Moșu Norbert-László – care se interpretează atât pe ei înșiși, cât și pe cei trei protagoniști (Éva, Ádám și Lucifer), abordează povestea cu o anumită lejeritate, schimbând constant registrele și captând atenția spectatorilor prin abordări diferite. În timp ce unul stă la catedră și recită cu viteză biografia lui Madách Imre, altul desenează un rezumat pe tablă, iar al treilea mimează parodic tot ce se spune. Spectacolul se joacă și cu contrastele dintre comportamentul stereotipic al profesorilor și al elevilor: citirea pompoasă a textului este urmată de o replică obraznică, sau tricourile care au, pe o parte, citate celebre din operă („O, Adam, mă simt mamă!”), iar pe cealaltă echivalentul lor în emoji-uri (femeie însărcinată).

Actorii se raportează cu sensibilitate la public – în acest caz, elevi de clasa a XI-a de la profilul mate-info –, care nu au o pregătire literară, ci mai degrabă o deschidere și o familiaritate cu cultura pop. Astfel, povestirea aparent impulsivă este, de fapt, o selecție conștientă a ceea ce este important, amuzant sau ușor de înțeles și asimilat.

Spectacolul abordează lectura obligatorie din perspectiva ritmului, limbajului și referințelor culturale ale tinerilor. Textul este intertextual, dinamic și ghidat de asociații de idei. În legătură cu scena visului parizian în vis, este menționat filmul Inception (Regatul viselor) al lui Christopher Nolan; iar pentru că e vorba despre Revoluția Franceză, se aude un fragment muzical din Mizerabilii, iar aflăm și că romanul lui Victor Hugo a fost publicat în același an cu Tragedia omului, adică în 1862. În legătură cu scena romană, ne pun să reconstituim celebra scenă „Ce-au făcut romanii pentru noi?” din filmul Viața lui Brian al grupului Monty Python – moment care, pe lângă umor, ne oferă și răspunsuri valoroase la o posibilă întrebare de la bacul de istorie. Spectacolul evidențiază și conexiuni personale: ultimele trei scene – falansterea, spațiul cosmic și lumea de gheață – care reprezentau viitorul pentru Madách, nouă ni se par deja trecut, având în vedere că am trăit comunismul, călătoria în spațiu și ne confruntăm deja cu schimbările climatice.

Implicarea publicului a fost susținută de mici roluri și sarcini: am fost sclavii egipteni care se tânguie (tânguiți-vă de parcă ar trebui să dați bacul la Tragedia omului în română!), gloata furioasă din Atena (aruncați cu bile de hârtie în Miltiade), și în final, mulțimea revoltată din Paris (care nici n-a trebuit îndemnată să bată ritmul, fiindcă situația se impunea de la sine). Datorită interacțiunii construite treptat, în activitatea de grup care a urmat celor 35 de minute de spectacol, am avut ocazia să reflectăm cu sinceritate asupra întrebării: în ce lume am dori să trăim? Deși limita de timp – doar 15 minute – nu ne-a permis să aprofundăm cât ne-am fi dorit această temă.

Tragedia omului a fost un spectacol plin de stimuli, distractiv, educativ, dar deloc didactic, care a trezit interesul și a oferit puncte de sprijin pentru a înțelege această lucrare clasică.

„Am spus, omule: luptă și crede cu încredere!”

---