„Beldia, mohorul / Mă atrag, ascund, devin murdar” – interviu cu regizorul Telihay Péter

Piesa Curcubeu înșelător de Áron Tamási va deschide stagiunea 2022/2023 Teatrului Szigligeti. Piesa care va fi prezentată vineri, 7 octombrie de la ora 19:00 va fi regizată de Péter Telihay, cu care s-a realizat interviul prezentat mai jos.

Nu este prima oară când lucrezi cu Trupa Szigligeti, ultima dată ai montat un „Hamlet” foarte frumos și spectaculos. Cu ce sentimente te întorci la noi?

Colaborarea mi-a făcut mare plăcere. A fost un proces de repetiții lung, dar teatrul mi-a asigurat tot ce era necesar pentru ca spectacolul să se realizeze așa cum ne-am dorit, iar pe de altă parte, trupa m-a impresionat foarte mult. M-a bucurat deosebit de mult faptul că a fost un proces atât de creativ, am cunoscut actori extraordinari și oameni talentați. Trebuie să-l menționez pe partenerul meu principal, Vajda Zoli, fără de care spectacolul nu s-ar fi realizat la nivelul tehnic dorit. Avea cunoștințe incredibil de diverse, o cultură generală de invidiat, nu doar pe partea tehnică, a fost capabil să vadă lucrurile în ansamblu, mi-a fost de un ajutor imens. Astfel, pentru mine, „Hamlet” a însemnat o experiență nu doar plăcută, dar chiar revelatoare, și nu numai datorită piesei, cu și lui Hunor (Sebestyén Hunor, în rolul lui Hamlet - n.r.), pe care l-am îndrăgit foarte mult, și l-am cunoscut ca pe un băiat care gândește foarte profund. Nu-i voi menționa acum pe toți, pentru că unii îmi erau deja cunoscuți, de exemplu, Tóth Tünde și Dimény Levente. Trabalka Cili a fost o descoperire uriașă. Dar aș putea să menționez pe oricare. Astfel, desigur, m-am întors cu multă bucurie.

Cum a fost ales textul?

Novák Eszter m-a rugat să regizez ceva, dar nu mi-a spus ce ar trebui să fie titlul proiectului. Ne-am gândit la multe posibilități, apoi ea a venit cu ideea că, fiind 125 de ani de la nașterea lui Tamási Áron, ce-ar fi să montez unul dintre textele lui. Ei, treaba stă așa: eu sunt un pui de proletari din Diósgyőr. Să montez o piesă maghiară din Ardeal între maghiari ardeleni, dintr-un text în care acțiunea se desfășoară într-un context folcloristic... ei, ajunge dacă spun că n-am visat că o să montez vreodată o piesă de Tamási. Dar m-am gândit că nu mă voi speria de el: poate întocmai faptul că un pui de proletari din Diósgyőr creează un spectacol împreună cu oameni născuți aici care sunt, totuși, mai apropiați de lumea lui Tamási, sau cel puțin știu mai multe despre ea decât eu, va rezulta în ceva interesant. Pe de altă parte, puțini știu despre Tamási că a scris relativ multe texte teatrale. Deoarece înainte să devin regizor, am absolvit specializarea de dramaturgie, am cunoscut câteva, între care și textul „Curcubeu înșelător”. Știam că povestea piesei mă emoționase foarte mult la vremea respectivă. Modul în care pune problema este năucitor de modernă, dramaturgia este impecabilă - este chiar greu de înțeles cum se pricepea Tamási atât de bine la construirea scenică a unei povești și a personajelor. Piesa este scrisă absolut fără cusur. Câteodată, preț de o expresie sau un tablou, utilizează un fel de limbaj artificial-folcloric, pentru înțelegerea căruia am cerut ajutorul actorilor. Dar, din toate celelalte puncte de vedere, piesa este surprinzător de modernă. Analizează o problemă care face parte din prezentul nostru. O întrebare mai puțin politică și mai mult existențială care, în mod interesant, este foarte aproape și de Hamlet: cine sunt eu? Există o lume care te trage în jos – aflându-ne în orașul lui Ady, aș putea să spun: „„Beldia, mohorul / Mă atrag, ascund, devin murdar”* –, în care trăiește un bărbat cu vise mai mari decât ce permite această lume. Inițial, își proiectează visele în fiul său, însă apare o femeie - un sol dintr-o altă lume, una dorită de bărbat. De aceea, la 45 de ani, el decide că își va începe viața de la capăt, sub o altă identitate. Încearcă să devină om școlit, ceea ce își dorise toată viața, și să ajungă într-un univers foarte îndepărtat de realitatea sa. Un aspect interesant este faptul că și Tamási are o relație strânsă cu America. America, marele vis - această idee este foarte prezentă în întreaga operă a lui Tamási. Și în „Curcubeu înșelător”, bărbatul primește o scrisoare din America, devine milionar în dolari, dar și, sub o altă identitate, mare on de știință. Singura problemă este că la întrebarea inițială, „cine sunt eu de fapt”, nu primește răspuns, sau dacă da, acel răspuns este foarte tragic. Astăzi, când din ce în ce mai mulți se întorc către spiritualism pentru a scăpa din incertitudinea care îi înconjoară, din vulnerabilitatea și instabilitatea propriei vieți, creându-și un alt univers pentru a da formă concretă acestor iluzii, această piesă este și mai relevantă. Cum scăpăm din cotidian, cum creăm o altă realitate în care, credem noi, viața noastră de zi cu zi, conflictele noastre mărunte, meschinăriile mărunte pot fi date uitării sau chiar dispar? Piesa ne spune că acest lucru nu este posibil, iar când ne dăm seama de asta, trăim o criză care se va reflecta în gândirea noastră, la fel ca în gândirea lui Czintos.

Care este semnificația motivului curcubeului din titlu?

Mi-am pus întrebarea așa: ce am simțit atunci când, copil fiind, am văzut acest fenomen al naturii pentru prima oară? Am vrut să-l ating, să mă apropii de el, să-l mănânc, aproape, dar e o iluzie. Czintos, atunci când declară că vrea să treacă pe sub curcubeu, încearcă să facă imposibilul: să transforme o iluzie în realitate. Atât în text, cât și în spectacol, curcubeul apare în mod concret: există un dig sub care, în vaporii de apă, apare curcubeul. Aceasta este reprezentarea vizuală. Să nu uităm însă că curcubeul este un element biblic, simbolul legământului cu Dumnezeu. Chiar dacă nu este imediat evident, dar o anumită căutare a acestui legământ este prezentă în piesă: o dorință de a ne schimba viața, mână în mână cu un spirit mare. Asta deoarece această piesă, dincolo de realitatea cotidiană pe care o prezintă, are și o dimensiune sacrală-mistică. O generează însuși curcubeul ca iluzie. Totodată, piesa transpune foarte frumos riturile și legile folclorice în context teatral.

Umorul specific al autorului va apărea în spectacol?

Sper din suflet să fie așa. Și eu râd foarte mult la repetiții, mai ales la al doilea act. E important de știut că chiar dacă povestea în sine nu este foarte optimistă, are o anumită obrăznicie, nu este lipsită de umor, la fel ca viața. Și noi suntem în stare, de exemplu, să strănutăm în momentele cele mai tragice, și atunci tot patetismul situației dispare imediat.

Alegerea lui Csatlós Lóránt pentru rolul principal a fost una rapidă sau mai grea?

A fost rapidă. Nici nu m-am gândit la altcineva. Într-o vară, l-am văzut în spectacolul „Planul Phoenix”, regizat de Botos Bálint, și m-a impresionat foarte tare cu monologul său. Știam că vreau să lucrez cu el. Când am ales piesa, mi-a fost imediat evident că el va interpreta rolul lui Czintos.

 

Interviu realizat de: Bozsódi-Nagy Orsolya

* traducerea: Csata Ernő