Ioan Viteazul

“S? fie acest spectacol pentru Ioan Viteazul, cel care a luptat pentru sentimente pure, iubita frumoas?, cel care o alege pe orfana Iluska în locul prin?esei ?i jum?t??ii din regat, în locul banilor ?i al puterii. S? fie o voce proasp?t?, clar?, într-o lume care st? s? se sufoce în sl?biciunile umane ?i un miros de benzin?. Un izvor care se leag? de în?elepciunea basmelor populare, îmbr?cat în limbajul savuros al lui Pet?fi.” Ildikó Kovács a l?sat astfel de instruc?iuni în scenariul spectacolului de teatru de p?pu?i intitulat „Ioan Viteazul”, pe care l-a scris cu doar pu?in timp înainte de moarte. Acest spectacol se bazeaz? pe aceste recomand?ri, respectiv lungile discu?ii purtate cu ea, în care cea mai important? indica?ie a fost mereu: „Juca?i-v?!”
P?pu?ile pe care le folose?te Enik? Simó sunt ?i ele juc?u?e, hazlii, completând perfect aceast? lume a în?elepciunii populare. N-a fost u?or s? „condens?m” cele 27 de capitole ale poemului lui  Sándor Pet?fi în 45 de minute f?r? a face foarte multe schimb?ri, dar poate am reu?it. Povestim, ar?t?m imagini, ne juc?m cu p?pu?ile, în timp ce implic?m ?i publicul în spectacol.
Avem totul începând cu lumea sculpturilor p?storice?ti, husarii din turt? dulce, pân? la p?pu?i-turci din cârp?. Desigur, apare ?i un anume grotesc, unde altundeva decât în curtea francez?, iar figura st?pânului ?i personajul amorf al ma?terei rele sunt aproape absurde, dar totu?i fideli lui Sándor Pet?fi. 
Ceea ce e bun ?i frumos în spectacol se datoreaz? celor dou? doamne, Ildikó Kovács ?i Enik? Simó, iar responsabilul cu toate celelalte este Ferenc Demeter.