Arhiva de știri / Trupa Szigligeti


Arhiva de știri / Trupa Szigligeti 2021.09.28

Mini-interviuri cu protagoniștii spectacolului „Csongor și Tünde”

În 1 octombrie, Trupa Szigligeti a Teatrului Szigligeti prezintă în premieră spectacolul „Csongor și Tünde” de Vörösmarty Mihály. Poemul dramatic a fost montat pe scenă de Anca Bradu. Despre greutățile întâmpinate în procesul de aducere pe scenă a unui text clasic, dar și despre repetiții, secretarul literar Biró Árpád a discutat, pe scurt, cu cei doi tineri din rolurile titulare, Kocsis Anna și Scurtu Dávid.

 

Deși nu sunteți chiar membri noi ai trupei (Anna joacă în Oradea din 201, iar Dávid, din 2020), acestea vor fi primele voastre roluri principale într-o producție pe scenă mare. Cum vă pregătiți?

Kocsis Anna: Am sentimente contradictorii. Într-un moment, mă simt fericită, și abia aștept, iar în alte momente, tind să mă îndoiesc de mine însămi. Apoi, mă liniștesc, deoarece poate și Tünde se luptă cu sentimentele sale la fel ca mine.

Scurtu Dávid: Încă sunt un pic prea precaut cu acest mare clasic, dar simt că odată cu trecerea timpului, mă apropii din ce în ce mai mult de text. Nu vreau să rămân dator cu bucuria jocului nici colegilor mei actori, nici publicului. 

 

Se împlinesc 190 de ani de la prima publicare a textului „Csongor și Tünde”. Care vi s-a părut cea mai grea provocare în drama lui Vörösmarty?

Kocsis Anna: „Ah!” - ca textul arhaic să sună firesc!

Scurtu Dávid: E o sarcină grea. Am lucrat foarte mult cu textul ca să-l fac viu, mă străduiesc să-l fac al meu. Ca și până acum, colegii m-au ajutat foarte mult. Sunt recunoscător că sunt atât de răbdători cu mine. În munca cu textul, ne-a fost de mare ajutor și profesoara de tehnica vorbirii, Papp Márta. Sunt recunoscător că nu am fost lăsat singur cu un text de 20 de ani.

 

Anca Bradu nu este necunoscută nici publicului orădean, nici trupei. Voi însă lucrați cu ea pentru prima oară. Cum s-au desfășurat repetițiile?

Kocsis Anna: Inițial am avut emoții, nu știam în ce măsură îmi va îngreuna munca faptul că nu vorbesc limba română. Desigur, am lângă mine un traducător, iar colegii mă ajută și ei foarte mult, însă Anca dă instrucții într-o manieră atât de sugestivă și energică încât de multe ori o înțeleg și fără traducere. Întocmai această energie sugestivă este și ceea ce ne cere nouă, pe scenă. Nu ne lasă să ne lăsăm purtați de text într-un sentimentalism melancolic. Mă încurajează să-mi folosesc corpul ca mijloc de expresie pe scenă, lucru care mă ajută foarte mult în reprezentarea vulnerabilei și grațioasei Tünde.

Scurtu Dávid: Anca ne îndeamnă să abordăm textul cu rațiune, dar și cu simțire. Mă bucur că are niște propuneri interesante, simt că ne dă niște indicații care îmbogățesc ideile pe care le-am avut până acum despre lumea lui Vörösmarty.


Atenție! Conform noilor reglementări, accesul la spectacolele noastre se face exclusiv cu prezentarea certificatului verde european care atestă vaccinarea, trecerea prin boală, sau testul negativ de Covid-19.