„La noi, omul are rolul principal” - interviu cu regizorul Tasnádi-Sáhy Péter

În 10 februarie, de la ora 19, Trupa Szigligeti prezintă spectacolul pentru tineret bazat pe drama „Tragedia omului” de Madách Imre. Producția va fi regizată de Tasnádi-Sáhy Péter, pe care l-am întrebat despre actualitatea acestei opere clasice. 

În timpul pregătirilor pentru spectacol, ai ținut ore școlare extraordinare cu liceenii din clasele cu predare în limba maghiară despre „Tragedia omului”. Ce experiențe ai avut?

Am făcut 12 ore până acum, și am, în general, impresii foarte pozitive. În majoritatea cazurilor, am avut niște discuții foarte interesante cu tinerii despre diferite probleme din viață, și poate am și reușit să-i convingem că, deși de „Tragedie“ îi despart niște piedici aparent de nedepășit, textul ascunde foarte multe comori și pentru ei. Am învățat foarte mult din aceste discuții, lucruri pe care încerc să le folosesc la „reglajul fin” al spectacolului.

Care sunt cele mai mari provocări pentru ei (sau chiar și pentru noi) în înțelegerea operei lui Madách?

Așa cum mi-au confirmat și tinerii care m-au onorat cu atenția, firește, este vorba, în primul rând, despre limbaj, și nu numai din cauză că, de la scrierea textului, au trecut 160 de ani, deoarece Madách nu a fost considerat un scriitor ușor de înțeles nici la vremea lui.Totodată, nici monologurile lungi, filosofice, nu reprezintă o atracție pentru tinerii de azi, obișnuiți cu texte extrem de scurte care apar sub anumite imagini. De aceea, mi-a fost clar de la bun început că dacă vrem să ne apropiem de cititorii adolescenți, voi fi nevoit să modific textul.

Ce elemente ai păstrat din textul original, ce și în ce măsură au modificat, și pe ce puncte de vedere te-ai bazat în adaptarea textului?

Un obiectiv important pentru mine a fost ca spectacolul să funcționeze ca un ajutor în predarea operei, așadar, structura dramei este aproape identică cu cea originală, trecem prin toate cele 15 tablouri, nu lipsesc nici frazele binecunoscute, dar, în multe locuri, am simplificat sau am condensat textul. Acest lucru este cu atât mai necesar cu cât întreaga piesă ar avea o durată de 4-4,5 ore, iar noi vrem să încăpem în 80-90 de minute.
Am păstrat forma de poezie, cu alternarea versurilor originale, ușor identificabile, și cele scrise în spiritul originalului, dar în conformitate cu obiectivul meu dramaturgic. În tabloul din Constantinopol, Tankréd și Izóra vorbesc limba lui Madách deoarece se potrivește foarte bine cu lumea cavalerilor, și replicile din scena de spațiu sunt păstrate, mai degrabă pentru că sunt minunate. În loc de istorie, am pus accent pe relațiile interumane: la noi, nu Lucifer este protagonistul, ci omul, iar relația lui Madách cu femeile este și ea tratată într-un mod ironic, este pusă între ghilimele.

Se simte mai ales în cazul tabloului din falanster faptul că secolul XXI apare nu doar în limbajul spectacolului, ci și în dramaturgia sa. 

Într-adevăr, în cazul falansterului, am modificat un pic și situația scenei, fiind un tablou care se desfășoară în viitor, pentru noi însă, comunismul - sper - că este deja istorie. Totodată, tema uniformizării, a transformării într-o masă de oameni fără nume, este actuală și astăzi. Cred, deci, că morala a rămas aceeași.

Care crezi că este mesajul „Tragediei omului” pentru tinerii de astăzi?

Cred că cel mai important mesaj este însuși faptul că este dreptul sau chiar obligația noastră să ne gândim despre om, despre omenie, este un lucru mai puțin „trendy” în ziua de azi, cel puțin nu la nivelul acesta. Celălalt motiv pentru care merită să facem un spectacol pentru tineret din această dramă clasică este faptul că Adam și Eva sunt într-o stare maleabilă, la fel ca publicul nostru țintă, adică adolescenții: vedem cum se trezesc la realitate atunci când gustă mărul de pe pomul cunoașterii, iar apoi încearcă să se împace cu toate impresiile venind din fiecare direcție, se luptă cu spiritul vremii, cugetă, caută soluții, caută o cale de ieșire, iar, la sfârșit, când Eva rămâne însărcinată, devin adulți. „Tragedia” vorbește și despre ce înseamnă să fii om, nu te încurajează, nu îți spune că e ușor, dar îți dă un fel de consolare, confirmă că nu ești singur, că viața este un joc mare pe care îl jucăm împreună.

Veți juca spectacolul atât în Studioul Szigligeti, cât și în săli de clasă. Vor fi diferențe între cele două versiuni? Care sunt elementele pe care le-ai considerat importante în cazul unui spectacol de clasă? 

Solicitarea pe care am primit-o era pentru un spectacol de clasă, așadar, concepția era să rezolvăm totul cu cei șase actori. Și într-adevăr, ceea ce am realizat poate fi jucat folosind doar o masă și două scaune, purtând blugi. Însă există și această situație cu pandemia, și, în ciuda vaccinului, încă nu știm când vom putea să jucăm fizic într-o sală de clasă, deci eram nevoiți să ne adaptăm. De fapt, versiunea pe care o vom prezenta la studio a fost și ea concepută în așa fel încât să fie ușor de dus oriunde avem la dispoziție un spațiu de 20 de metri pătrați - din primăvară, chiar și în aer liber. Vom vedea cese va întâmpla mai încolo. Nu aș vrea să renunț la decorurile deosebit de creative și costumele ingenioase ale Florinei Vasilatos, dar haideți mai întâi să ajungem la faza în care va trebui să ne gândim la asta.

Interviu realizat de: Biró Árpád Levente

---

Premieră: 10 februarie 2021 

Cu: Kocsis Anna, Tasnádi-Sáhy Noémi, Pitz Melinda, Scurtu Dávid, Szabó Eduárd, Hunyadi István

Regizor, dramaturg: Tasnádi-Sáhy Péter
Scenografia: Florina Bellinda Vasilatos
Regizor tehnic: Vajda Zoltán