"Arta trebuie să reacționeze la realitatea care o înconjoară" - interviu cu Zalán Zakariás

„Occident Express” este a treia colaborare a ta cu Trupa Szigligeti. Te-ai întors la cererea artiștilor. Cum ai caracteriza colaborările anterioare, și cum ați ajuns la această armonie?

Pentru mine, umanitatea, aprofundarea relațiilor umane este deosebit de importantă atunci când lucrez, așa pot să-mi ating potențialul maxim, dar nu numai eu, ci și actorii. Asta ar putea fi motivul pentru care comunitatea trupei Szigligeti m-a chemat la o nouă colaborare, iar acest lucru reprezintă un feedback pozitiv în ceea ce privește atât munca mea, cât și eficacitatea abordării personale pe care o am.

Cum ai găsit drama „Occident Express” de Matei Vișniec? De ce ai ales tocmai acest text atunci când Trupa Szigligeti te-a rugat să lucrezi din nou cu ei?

După ce am regizat drama „Migraaanți!” cu trupa din Odorheiu Secuiesc, în care vorbim despre dilema imigrației, autorul mi-a trimis și această piesă care se axează pe polul opus: emigrarea. Citind-o, mi-am dat seama că de fapt, nu este vorba despre doi poli opuși, ci despre problemele care răsar pe ambele capete ale aceleiași crengi. Atât imigrarea, cât și emigrarea sunt cauzate de aceleași motive: nemulțumire, sărăcie, speranța unui trai mai bun. Ambele promit împlinirea unui vis. Viața însă, în ambele cazuri, ne pune față în față cu alte realități. M-am gândit că vreau să vorbesc despre ambele cazuri în spectacolele mele, și știam că voi reuși să fac acest lucru împreună cu artiștii Trupei Szigligeti.

Care este concepția regizorală pe care ai construit spectacolul?

Am modificat textul original în câteva puncte, mai ales pentru că drama are o structură episodică, ceea ce facilitează mutarea unor elemente în poziții diferite, cu păstrarea legăturilor firești între elemente. Spectacolul se bazează pe ideea de predestinare, de a conduce și a fi conduși, iar în zilele noastre, principalul mijloc prin care aceste două din urmă se realizează este mass-media. De aceea, am decis să plasez spectacolul într-un cadru tip „platou de filmare”. Arătăm povești în care persoanele sunt echipa de filmare, dar și personajele din viața lor proprie.

Ce sentimente îți trezește faptul că spectacolul a ajuns în selecția oficială a Festivalul Național de Teatru, la cea de-a 30-a ediție?

Cred că este un festival foarte important, mă bucur că putem fi și noi prezenți cu acest spectacol, deoarece, așa cum am mai spus, vorbește despre lucruri care sunt importante pentru mine, și e bine să ajungă la cât mai multă lume.

Care consideri că este rolul culturii, al teatrului, în pandemie?

Arta și artiștii trebuie să reacționeze la realitatea care îi înconjoară, acest lucru face ca o operă să fie într-adevăr artă. Mulți au sacrificat foarte mult ca să-și demonstreze adevărul propriu, să-și facă vocea auzită și să răspundă la evenimentele curente. Nu este altfel nici acum. Opinia mea este că trebuie să vorbim despre problemele care ne înconjoară, și poate acum, trebuie să strigăm și mai tare decât înainte…