Interviuri cu vedetele IDF

În 23 octombrie, de la ora 19, are loc un spectacol cu două trupe de faimă internațională. Mai jos citiți două interviuri cu cei doi coregrafi.

AMPLIFICĂM ÎNTREBĂRILE NOASTRE DESPRE EXISTENȚĂ PRIN DANS - INTERVIU CU DUDA ÉVA

În 23 octombrie, de la ora 19, Trupa Duda Éva urcă pe scena Teatrului de Stat din Oradea, în cadrul Infinite Dance Festival. Trupa se întoarce la Oradea cu producția „Wonderland”, pe care publicul o va putea urmări după spectacolul trupei Compagnie Pál Frenák. Despre „Wonderland”, am discutat cu liderul trupei, Duda Éva.

Nu este prima dată când veniți la Oradea. Ce experiențe aveți până acum cu publicul orădean? Cu ce sentimente veniți la festival acum?

Avem mari emoții pentru că putem călători și putem juca, mai ales că am mai participat la o ediție anterioară a Infinite Dance Festival, și sperăm să avem și spectatori care vor veni să ne vadă din nou. Echipa de organizare este deosebit de promptă, teatrul este minunat, orădenii ni se par foarte prietenoși și ospitalieri, și sperăm să vină cât mai mulți la festival

Ce spectacol ne aduceți la a 4-a ediție a Infinite Dance Festival?

Anul trecut pe vremea asta sărbătoream 10 ani de la înființarea trupei, iar „Wonderland” a fost conceput întocmai pentru a marca această aniversare. Pentru realizarea spectacolului, chiar recent am fost selectată pe lista anuală Fidelio50, care include 50 dintre cei mai importanți artiști din viața culturală maghiară. Acest lucru m-a bucurat mai ales acum, când nu avem multe ocazii să urcăm pe scenă.

Ce v-a inspirat în realizarea acestui spectacol care prelucrează teme, să spun așa, sensibile? 

Producția se ocupă, în primul rând, cu criza climatică și ecologică cu care ne confruntăm, dar apar și alte fenomene de criză pe care am ținut neapărat să le „amplific”. Pe de altă parte, m-am străduit să adaug cât mai mult umor la piesă, ca să fie mai „digerabilă”. Vom avea supereroi veniți să salveze lumea, fanatici religioși, mascați de carnaval care nu știu să danseze, extremiști, creaturi cu cap de mușchi, punkiști care cântă la pian, un cal irezistibil de erotic, și câteva personaje din Lacul lebedelor. Deci, nimic ieșit din comun, totul absolut banal - doar atât de nebunesc ca lumea reală...

Cum a fost viața Trupei Duda Éva în timpul pandemiei? Care sunt experiențele voastre după redeschiderea teatrelor?  

Primăvara, în perioada carantinei, am realizat 56 minute de materiale filmate, într-o serie denumită „Videoclipuri de un minut”, filmate individual de fiecare dansator la domiciliu, dar coordonat, iar proiectul s-a bucurat de un real succes atât pe Instagram, cât și pe Facebook. În cursul verii, am avut mai multe workshop-uri, iar, de la sfârșitul lunii august, încercăm din răsputeri să ne reluăm activitatea. Din păcate, din cauza pandemiei, stagiunea noastră a început mai greoi, și tocmai de aceea suntem foarte bucuroși că am putut să venim în deplasare cu acest spectacol. 

SĂ DĂM FRÂU LIBER COREGRAFIEI - INTERVIU CU FRENÁK PÁL

În 23 octombrie, de la ora 19, vestita Compagnie Pál Frenák urcă pe scena Teatrului de Stat din Oradea, în cadrul Infinite Dance Festival. Liderul Trupei, Frenák Pál, ne-a vorbit despre spectacolul „Twins”, în cadrul unui scurt interviu.

Este pentru prima dată când artiștii din Compagnie Pál Frenák joacă în Oradea, publicul transilvănean însă nu îi este necunoscut. Cu ce gânduri și sentimente ați venit la Infinite Dance Festival în aceste condiții extraordinare?

Însuși faptul că putem urca pe scenă și putem dansa în condițiile actuale este un miracol în sine. Artiștii și colegii noștri vin în Transilvania cu o nostalgie plăcută și foarte multă bucurie, iar eu am avut întotdeauna impresia că publicul de aici rezonează într-un mod mai direct, mai sincer și mai spontan cu spectacolele noastre, așadar, este ca un fel de întoarcere acasă. Desigur, sunt doar cuvinte, dar le spun din emoții și experiențe reale, deoarece călătorind lumea, sunt multe aspecte care ne afectează și ne fac să observăm o mulțime de lucruri.
Situația de față ne îndeamnă la un fel de reevaluare, chiar ne forțează de multe ori, iar noi, cât mai putem, facem tot ceea ce ține de datoria noastră, disciplinat, pentru că purtarea măștilor și celelalte restricții nu ne ușurează viața nici nouă.

Spectacolul „Twins” a fost prezentat în premieră în 2009. Ce v-a inspirat în realizarea lui?

„Twins” a fost inspirat din cartea „Le Grand Cahier” de Agota Kristóf, la care am adăugat elemente din realitatea copiilor abandonați pe care am trăit-o personal în anii 1970. În copilărie, am trăit sentimente și tensiuni pe care nici un copil nu ar trebui să le trăiască. Așadar, „Twins” s-a născut dintr-o sinteză, dând frâu liber coregrafiei, și, desigur, rezonând cu lumina din interiorul nostru cu care câteodată este foarte greu să facem față. Elementul comun în fiecare spectacol este căutarea unui echilibru al existenței umane, între gândirea rațională, spiritualitate, senzualitate și sexualitate.

Care este secretul unui spectacol care se menține pe repertoriu timp atât de îndelungat?

Dacă artistul este într-adevăr artist, ca persoană, ca stil de viață, atunci nu este nici un secret. El își face treaba pur și simplu, este atent la modul în care își trăiește viața, la gândurile sentimentele lui, dar și la lucruri aparent simple precum mâncarea pe care o mănâncă. Această atenție la fiecare nivel al vieții și al existenței este baza pe care apoi, artistul formulează ceea ce vrea să transmită - și câteodată îi vine greu să o formuleze -, interpretat la urmă în arta mișcării în așa fel încât, de multe ori, se trezește față în față cu el însuși. În cursul anilor, însă, începe să se cunoască pe sine, să se stabilească în corpul său, găsind astfel mijloace de comunicare și informații care rezonează cu spectatorii, deoarece sunt sincere, iar modul de expresie este în concordanță cu esența, și trezește asociații de idei. Pentru artiști, a se menține proaspeți înseamnă mai mult cunoașterea propriilor valori, știind că totul se întâmplă doar odată. Realitatea este că fiecare spectacol rezonează într-un anumit fel doar o dată, pentru că nu există două auditorii, teatre sau producții diferite, chiar dacă aparența arată altfel. Astfel, prin fiecare spectacol, artistul - dacă are sufletul curat - deschide o nouă lume pentru spectatori, dar și pentru el însuși.