DE 120 DE ANI ÎN INIMA ORAȘULUI - SĂRBĂTOARE LA TEATRUL SZIGLIGETI

În urmă cu 120 de ani, în 15 octombrie 1900, s-au deschis pentru prima dată porțile Teatrului „Szigligeti Színház”. În cursul anilor, singurul teatru permanent al orașului a trecut prin mai multe schimbări: după reorganizare, au fost înființate două secții în cadrul instituției, iar, după 2011, în Oradea, a luat din nou ființă un teatru maghiar de sine stătător, cu succese răsunătoare atât în țară, cât și în Ungaria. Despre aniversare, am discutat cu managerul Czvikker Katalin.

 

Teatrul Szigligeti a ajuns la 120 de ani de existență. Cu ce așteptări porniți în noua stagiune?

 

Suntem optimiști și curajoși, într-un mod responsabil. Într-o echipă creatoare, depindem unii de ceilalți într-un mod accentuat, iar acum, în pandemie, avem un sentiment și mai puternic de responsabilitate față de ceilalți. Pot să spun că am prilejul să conduc un colectiv în care toți au înțeles că trebuie să avem grijă unul de celălalt, dar și de publicul nostru. Am trecut prin luni foarte grele, sala fiind închisă timp mult mai îndelungat decât oricând în istoria teatrului orădean. Sunt mândră de faptul că artiștii noștri au reușit să-și păstreze entuziasmul, sunt foarte recunoscătoare partenerilor care au rămas lângă noi, și nu în ultimul rând, spectatorilor noștri care ne-au asigurat de susținerea lor și atunci când încă nu aveam posibilitatea de a ne întâlni personal. Acum când, în urma unor pași mărunți, dar bine gândiți, am reușit să redeschidem spațiile interioare, primele succese nu au întârziat să apară: ne bucurăm, de exemplu, că am avut atât de mulți spectatori la Microstagiune și Festivalul „HolnapUtán”. Acest lucru ne-a încurajat să credem că este nevoie de noi. Așadar, începem și continuăm noua stagiune cu optimism.

 

Cum sărbătoriți această aniversare?

 

Ne pregătim de o sărbătoare discretă, în conformitate cu toate prevederile epidemiologice. Din păcate, condițiile actuale ne împiedică să facem ceea ce ne-am fi dorit, dar sperăm ca în cursul stagiunii, să avem posibilitatea organizării unui eveniment jubiliar de o anvergură mai mare. Totuși, încercăm să profităm cât ne permite situația, accentuând atât în spațiul virtual, cât și cel real, că pentru noi, orădenii, teatrul reprezintă mai mult decât un loc de întâlnire: un adevărat motor al comunității, al orașului. În 15 octombrie, trupa va depune coroane la statuia lui Szigligeti Ede, numele căruia teatrul nostru îl poartă de la început. În dimineața de 16 octombrie, vom avea o conferință de istoria teatrului, iar seara, va avea loc premiera festivă a spectacolului „Hamlet”. În cursul stagiunii, pregătim mai multe surprize publicului nostru: o serie de scurtmetraje documentare, dar și un nou videoclip de promovare, care va fi publicat în curând pe platformele social media ale instituției noastre.

 

Sunteți managerul Teatrului Szigligeti de aproape 10 ani. În ce direcție s-a dezvoltat de atunci comunitatea?

 

Cred că în ultimul deceniu, am reușit să întărim rolul Teatrului Szigligeti în viața orașului. Dacă este vorba de cultură, avem un rol esențial, nu numai pentru că Teatrul Szigligeti este cea mai mare instituție culturală maghiară în regiune, ci și pentru că, prin munca tuturor celor trei trupe, am reușit să construim relații valoroase în întregul Bazin Carpatic. Rezultatele noastre vorbesc de la sine: niciodată nu am participat la atât de multe întâlniri și festivaluri ca în acești ultimi 10 ani, niciodată nu am fost atât de mult în centrul atenției lumii teatrale și a publicului laolaltă. Acest lucru se datorează muncii neobosite a artiștilor noștri. Timp de foarte mulți ani, nu am apărut pe harta atelierelor teatrale importante, dar am reușit să recuperăm o parte din dezavantaj, iar astăzi, chiar și debutanții ne consideră un loc atractiv pentru a-și începe activitatea. Sunt puține persoane care nu cred în noi, și depreciază tot ceea ce am făcut.  Cert este însă că în acest timp, am reușit să mărim în mod constant numărul abonaților, iar feedback-urile primite din partea publicului sunt în cea mai mare parte pozitive.

 

De ce are nevoie un teatru pentru a avea succes?

 

În primul rând, de artiști creativi, modești, o echipă de suport solitară, și un public deschis. Suntem norocoși pentru că ne-a fost dat să le avem pe toate. Totodată, pentru ca un teatru profesionist maghiar din Transilvania să aibă succes, este esențial să cunoaștem cât mai bine comunitatea din care facem parte. Publicul nostru este divers, cu interese diverse, iar noi, ca singurul teatru maghiar din regiune, nu ne putem permite să reprezentăm un singur stil sau un singur gen teatral. Fiecare stagiune trebuie să fie atent măsurată pentru a include atât piesele clasice, cât și spectacolele contemporane. Cred că am reușit să organizăm repertoriile noastre în așa fel încât toți iubitorii de teatru să-și găsească câte un spectacol care să fie pe placul lor. Iar asta așa trebuie să fie. Slavă Cerului, avem actori care se descurcă excelent în roluri foarte diverse. Și, desigur, avem nevoie de susținători, dintre care vreau să subliniez rolul finanțatorului nostru, Consiliul Județean Bihor. În ultimii 4 ani, autoritatea județeană a susținut absolut fiecare dintre proiectele noastre, printre care și lucrările de renovare a scenei, prin intermediul proiectului ROHU-445 „Incubator cultural transfrontalier româno-maghiar pentru arta spectacolului”. Cealaltă parte de cofinanțare pentru acest proiect a venit din partea Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației. Totodată, este deosebit de importantă și contribuția venită din partea Guvernului Ungariei și a Ministerul Resurselor Umane din Ungaria. Le mulțumim și pe această cale pentru susținere.

 

 

Care este mesajul Teatrului Szigligeti astăzi pe care îl transmite spectatorilor și artiștilor săi?

 

Avem așteptări și preconcepții extrem de diverse atunci când venim la un spectacol de teatru, într-o lume care tocmai trece prin schimbări imense, când spectaculare, când invizibile. Eu aș vrea ca toți să ne facem timp pentru a observa aceste schimbări.  Ne place să ne amintim de trecut, ne place să ieșim un pic din cotidian, din rutina cu care ne obișnuim vrând-nevrând. Dar credeți-mă, și prezentul își are propria frumusețe, pe care poate nu o observăm. Haideți să ne facem timp pentru asta! Să nu privim pur și simplu evenimentele Prezentului, ci să le și vedem! Haideți să observăm toate minunile care nu ne mai vorbesc în vocea emoțiilor trecute, dar sunt totuși capabile să ne ofere un sentiment pe care o trăim în comun. Este vocea Prezentului, acum și aici, vocea generației care crește lângă noi. Multe lucruri s-au reînnoit, trebuie așadar să privim dincolo de aparențe!  Să observăm ceea ce ne transmite lumea din jurul nostru! 120 de ani reprezintă o perioadă foarte lungă. Îmi doresc ca vocea comunității teatrului maghiar de sine stătător să fie auzită încă foarte mult timp înainte, și să ajungă cât mai departe! Pentru că este sărbătoarea noastră, a tuturor! La Mulți Ani Teatrul Szigligeti, La Mulți Ani publicului iubitor de teatru!