Edith Piaf et Agnes

Aţi mai auzit cântecul privighetorii? Se chinuie. Se tot întrerupe. Scoate nişte sunete oribile.
Se sufocă. Se ridică şi cade înapoi. Brusc îşi găseşte vocea. Piruie. Te emoţionează.
Edith Piaf şi-a găsit repede cântecul. Ascultaţi-o: o voce se ridică din interiorul ei, o voce care o cuprinde toată, din cap în picioare, provocând un val negru, uriaş. Acest val fierbinte ne cuprinde şi pe noi, ne penetrează.
Edith Piaf, ca privighetoarea între ramuri, devine şi ea invizibilă. Nu rămâne altceva din ea decât privirea sa, mâna palidă, fruntea de culoarea cerii pe care lumina se împiedică, şi vocea ei, o voce care tot creşte, zboară, şi încet-încet creşte peste ea, creşte ca o umbră pe perete, şi preia locul acestei fete timide. Din acest moment, ea se autodepăşeşte. Îşi depăşeşte chansonurile, muzica şi cuvintele. Ne depăşeşte pe noi. Spiritul străzii pătrunde în fiecare cameră a oraşului. Nu mai este Edith Piaf cea care cântă, ci doar plouă, suflă vântul, lumina lunii îşi aşterne faţa de masă.

A venit ca o vrăbiuţă,
A trăit grica o vrăbiuţă ,
Şi a plecat tot ca o vrăbiuţă...
Jean Cocteau
 

Distributia:

Premiera: 2013.12.06